Cu greseli!

 Am hotarat in urma impartiri constiintei mele in doua , in urma confruntarii celor doua tabere ale constiintei mele faptul ca greselile sunt normale.

  O data cu noi inceputuri se sterg greselile si...avem loc de multe altele.
Mai nou sunt la facultate, inntr-un oarecare oras, universitar se spune, in jur sunt greseli. Ma tot bate un gand, poate am gresit facultatea. Dar nu are nimic, lucrurile astea se intampla mai tot timpul. greselile fac parte din fiinta noastra, Sunt singur ca am facut cel putin o greseala(sunt sigur ca am facut mai multe) in postarea aceasta, dar cum ii spuneam "profei" mele de romana cand vroia sa-mi dea lucrarea inapoi ca sa-mi corectez greselile(pentru ca faceam o groaza) de ce sa le corectez eu daca le daca  puteti sa le corectati dumneavoastra? nu-mi pasa de greselile astea. Cel putin atata timp cat scriu la limita decentei, cat nu scriu la fel ca moajoriteatea amatarilor de messenger . Chiar si profii universitari gresesc, da i-am auzit gresind.
        Exista greseli de care trebuie sa ne pese, iar acele greseli sunt sesizate de un oarecare senzor, am auzit o poveste de la un batranel ca senzorul ala, e pus in om de la inceputul timpurilor. Senzorul e constiinta, semnalizeaza ceea ce trebuie sa facem si ce nu. E la fel ca si la aeroport cand treci prin poarta treci pe acolo si ticaiei mai treci o data si ticaie ,daca jandarmul de la poarta nu ti-ar spune sa lasi la o parte ceea ce face ca paratul sa ticaie noi ne-am obisnui cu ticaitul, ni s-ar parea ceva firesc.
       Oare se poate ca lucrurile gresite pe care le facem sa para firesti? E bine sa para asa?